IMI PARE ASA CIUDAT
C-AVEM ATATA VREME PENTRU URA,
C-AVEM ATATA VREME PENTRU URA,
CA VIATA NU-I DECAT O PICATURA
INTRE ACEST MOMENT SI CELALALT.
SI E NEINTELES DE TRIST
CA NU CULEGEM FLORI,
CA NU PRIVIM LA CER MAI DES,
CA NU IUBIM
NOI, CARE ATAT DE REPEDE MURIM....
e mare lucru imposibilitatea de a oferi vreo solutie cat de mica...e mare lucru ca toti avem acelasi destin final...moartea.
RăspundețiȘtergere