IMI PARE ASA CIUDAT

IMI PARE ASA CIUDAT
C-AVEM ATATA VREME PENTRU URA,

CA VIATA NU-I DECAT O PICATURA

INTRE ACEST MOMENT SI CELALALT.

SI E NEINTELES DE TRIST

CA NU CULEGEM FLORI,

CA NU PRIVIM LA CER MAI DES,

CA NU IUBIM

NOI, CARE ATAT DE REPEDE MURIM....

Ce ciudat…

            Am invatat sa merg pe la varsta de 1 an si ceva. Am mers drept, fara sa ma abat, fara sa cad sau sa ma lovesc. Mi-a fost usor sa merg pe doua picioare. Dar nu stiam cat de greu e mersul in doi, patru picioare pentru o dragoste noua, dar e de ajuns un pas gresit si raman doar doua!

             

            Ce ciudat…e sa iti doresti din suflet sa gasesti iubirea, iar atunci cand o gasesti sa ti se taie dreptul la ea, atunci cand in sfarsit simti cu adevarat ca exista, cand in sfarsit iubirea devine reala, ea sa devina concomitent si imposibila. Si de ce? Pentru ca TU sau EU, sau altcineva, nu avem puterea si taria sa acceptam intensitatea emotiilor. Pentru ca noi, suntem niste simpli oameni care ne temem sa iubim, ne temem, ne este frica pana si de noi.....