sunt sanatos dar... vreau sa fiu bolnav....

De cateva zile tot caut timp pentru  o postare despre libertatea pe care o traiesc ...

Da, ma simt liber de iubire, si e foarte bine acum.

E liniste, e pace, in cerurile mintii si pe pamantul trupului.

Am scris destul despre ochii larg inchisi, despre faptul ca inveti din ambele pozitii: frumusetea iubirii impartasite si durerea perderii ei.

 Am pus sute de intrebari si am gasit mii de raspunsuri.

 Ma intrebam chiar, ce voi putea scrie in continuare pe blog….

E bine liniste…dar nu mi-e o stare fireasca.

E buna libertatea… dar nu asta-mi cere sufletul… acest stapan al meu.

El e obisnuit sa dea, ..si daca se poate...sa si primeasca....

Mi-arata locul gol... in care obisnuia sa poarte cu el tot timpul pe “celalalt”...

Mi-aduce aminte ca suntem astfel construiti incat sa nu putem gusta placere si fericire daca nu vine refectata prin “celalalt”....

Si....totul e ok si firesc sa fie asa.... deci ochii mari.. ca nu-si va pune frana...

Deci e doar chestie de timp....

Apoi...stupoare...din mii de stiri  ce apar in orice moment, mi-e dat sa aflu tocmai despre ABERATIA asta:

Organizaţia Mondială a Sănătăţii a decis: Dragostea e o boală

Dragostea e o boală. Acum e oficial. Cel mai frumos sentiment a fost inclus în registrul maladiilor al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, potrivit presei ruse. Experţi în sănătate afirmă că dragostea sau, altfel spus F 63, este o tulburare mintală. Ea provoacă dependenţă, la fel ca drogurile, alcoolul sau jocurile de noroc.
              Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, simptomele acestei maladii sunt gândurile obsesive despre altă persoană, shimbările bruşte ale dispoziţiei, mila faţă de sine, insomnia, acte negândite, impulsive, dureri de cap şi chiar reacţii alergice.
              Cercetătorii de la Facultatea de Medicină a Universităţii Naţionale Autonome din Mexic sunt de părere că dragostea nu poate dura mai mult de patru ani, explicând acest lucru prin cauze fiziologice. Deocamdată, nu există un remediu contra acestei maladii.

Sursa: http://www.publika.md/organizatia-mondiala-a-sanatatii-a-decis--dragostea-e-o-boala_591311.html

Concluzia (dupa cei de la OMS): n-am de ales.... sunt sanatos dar... vreau sa fiu bolnav....

Gata....

De regula, am lasat loc de “buna ziua” in orice situatie, fata de oricine. Am oferit prietenii neconditionate, am ajutat fara sa cer nimic in schimb, dar nu mai merge asa. Oameni pe care nu i-am lasat sa moara, acum nu ma lasa sa traiesc….Ce nevoie am eu de asta? De ce sa tin in continuare relatii prin care sa se profite de mine? De ce sa sprijin oameni care apoi sa ma judece? ….Pierdere de timp, pierdere de informatii, vampiraj energetic, stress emotional, etc! Gata… fara suparare…cine intelege si se poate corecta e ok…. cine nu: sa nu ma mai caute, sa uite ca exist,…sterg fara regrete numere de telefon, adrese, etc… Sa-si gaseasca in alta parte prieteni, confidenti, iubiti, terapeuti,… mai buni si mai vrednici decat am fost eu vreodata! Amin!

copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...

Aseara vorbeam cu fiica mea. Voia sa-si faca programare la o cunostinta si am oprit-o: Nu acum….las-o…nu e cea mai buna perioada….cred ca  va divorta. Nu comenteaza dar o vad ca se gandeste, iar dupa cateva minute, zice: No, dar D. e fata faina, cu suflet frumos si mare, e plina de iubire si mie mi-e draga…. baga-te pe ea! Am ramas blocat…. asta-mi mai lipsea…. sa-mi faca fata lipeli…! Cred ca s-a vazut bine pe fata mea cat de contrariat eram. Vine langa mine, ma mangaie pe cap ca o mamica si ma imbuna: Hai ma tati… ca tu asa bine stii sa le vindeci sufletul…

         Corect. Are dreptate fata... D. e extraordinara si merita o viata adevarata, langa cineva care sa o iubeasca cu adevarat….dar, chiar daca ne-am potrivi… NU! Acum nu. Nu mai vreau asa…. Prea mult timp am facut pe “mama ranitilor”…si explicatii o sa-i dau maine (adica azi)…

         Parca vad ca vine de la lectiile de canto si nu scap pana nu-i explic… hmm… e greu cand devine puiul mai intelept ca cioara… dar asta ma face cel mai fericit. Ea e copilul care a ajutat la nasterea tatalui sau...

dreaming...

Gesturi mici…. neinsemnate…

 

Pe un om intelept nu-l poti minti . El se lasa mintit... daca vrea.... Daca ai o relatie cu un asemenea om, ai o singura scapare: fii sincer, fi natural, fa totul firesc, ne fortat.

In iubire, se accepta micile minciuni, care fac poate viata mai condimentata sau ocolesc temporar subiecte delicate…. dar atentie la “mici” si “temporar”… pentru ca firea omului face sa te obisnuiesti cu asta si sa treci repede la “mari” si “definitive”. Din comoditate, din obisnuinta (de la munca- de ex.), din lipsa comunicarii, din lipsa timpului, etc…. indiferent de motiv si justificare… nu o fa fata de omul intelept, fata de copii si fata de cel care te iubeste “cu adevarat”… acestia toti au cu ei ingerasii care ii ajuta sa te prinda. ( glumesc dand vina pe ingerasi… sau nu…)

Ce te da de gol? Simplu…. gesturile mici…. neinsemnate…Sunt gesturi simple, care nu pot fi programate, prevazute, si… ce e mai grav… nici nu pot fi cerute de catre celalalt… pentru ca-si pierd valoarea. Valoare pentru ca sunt dictate de suflet si de ceea ce porti in el fata de partenerul tau. Am zis “partener”…daa… pentru ca se aplica si cand e vorba de sot-sotie,  iubit-iubita, prieten-prieten, dar si parinte-copil… nu dezvolt…ganditi-va singuri.

Si nu uita: trecutul cu greselile lui te urmareste si te ajunge din urma. Nu vei scapa de “lectiile neinvatate” ascunzandu-te, fugind de ele, ocolindu-le... pentru ca ele te fac sa platesti acum, in prezent, involuntar gafand cand te astepti mai putin....si prin asta compromitandu-ti viitorul...

pasarea din mana sau… cea de pe gard ?

Stiu, se poate sa te trezesti intr-o dimineata si sa-ti zici: asta nu-i viata mea, asta nu e ce credeam si ce doream de la viata…merit altceva, vreau fericire, distractie, libertate,… trebuie sa schimb totul.

Sau… aduni zilnic in sufletul tau nemultumiri, frustrari, ce apoi se transforma in suferinta….Serviciul, banii, cel de langa tine, toti ajung sa fie sursa de nefericire si neimpliniri.  Si cand nu mai poti duce…fugi, … de toti si de toate.

Sau...ai un “prieten”, care te sfatuieste cu “iubire”si “bunavointa”, sa schimbi, iti aduce aminte ca meriti mai mult, mai bun, mai...orice, cu toate ca el nu face nimic, desi e intr-un rahat cu mult mai mare decat spune el despre situatia ta.

Situatii sunt multe, chiar daca le excludem pe cele extreme, in care esti exploatat, batut, siluit fizic sau psihic, etc.

Gandul ca meriti altceva, mai mult si mai bun, il are orice om normal. Este motorul ce te face sa lupti in viata de zi cu zi .... insa, ... de aici si pana la a lasa in urma luni sau ani petrecuti impreuna cu cineva, a sterge tot ce a fost frumos si ce te-a adus pana la urma impreuna, e un pas mare, imens chiar. Cunosc, unii vor evita sa se gandeasca in urma, altii vor evita amintirile frumoase, sau chiar mai rau, se vor minti pe ei insisi exacerband si scotand in fata lucrurile neplacute.

Cei care spun ca nu s-au certat niciodata, ca nu au avut neintelegeri, etc, …mint. Ele apar, inevitabil, dar tu ai datoria de a le rezolva armonizand cuplul, familia. Fericirea trebuie construita, castigata, vine prin lupta si efort, nu gratuit. Chiar si clipele de fericire de inceput, cand incepi sa-l cunosti pe celalalt, nu-s gratuite…. ele sunt date pe credit, nemeritat, ele sunt promisiunea a ce poti primi si simti (promisiunea… nu garantia)…. ele sunt favorul si ajutorul dat de destin. Viata insa nu iarta… si…nu trebuie sa ti se ierte decizia de a rupe, de a pleca, ci aceea de a renunta la lupta, la sansa. Viata-ti daruieste….mai bine nu lua de la inceput, decat sa renunti la mijlocul drumului….

A alege singuratatea libertatii (sau libertatea singuratatii) in locul familiei, inseamna …a da pasarea din mana pentru cea de pe gard… parerea mea.

Libertatea de a face orice cu oricine (cine vrei sau cu cine poti) in locul de a face aproape orice cu cei dragi tie…. constituie drama multor cupluri sau familii destramate.

Ma intreb…oare de  ce? Cum poate sa valoreze mai mult clipa traita singur sau cu si printre necunoscuti, fata de cea traita alaturi de cei dragi? Cum poate fi comparata tihna lipsei de griji si obligatii cu cea otinuta dupa ce l-ai facut fericit pe cel pe care-l iubesti? 

Cati din cei care au facut alegerea asta sunt cu adevarat fericiti, multumiti? Cati au profitat de aceasta libertate virtuala? Cati au primit/gasit ceva mai mult si mai bun decat au lasat “acasa”? Cati s-au distrat cu adevarat si cat de des? Cati regreta alegerea facuta, realizand in sfarsit ce-au avut si ce-au pierdut? Cati nu sufera acum de singuratate, sau, cati s-au aruncat intr-o relatie mult mai proasta decat cea dinainte, doar ca sa uite sau ca sa nu ma fie singuri?

Sunt sigur insa ca sunt foarte putini care, daca mai au loc, au curajul si se intorc la cei ce-i iubesc, la familie….

Initiere in relationare...

Suntem invatati  si chiar conditionati de mici sa relationam intre noi. In ziua de azi a devenit aproape vital asta. O simtim personal dar si social, se numeste generic “socializare” iar pentru unii a devenit un stil de viata chiar.

Multe chestii le facem din obisnuinta, din rutina, fara a ne mai gandi ce reprezinta, fara a constientiza de ce se fac, cum se fac corect si ce mecanisme implica, ce responsabilitati ridica, etc.

        Dupa postarea “Ieri am fost agatat….” am primit multe feedback-uri care mi-au demonstrat inca o data cat de multe automatisme ne stapanesc viata de zi cu zi. Poate pentru ca unii dintre noi nici nu au avut sansa sa li se explice iar altii nu au avut timp sa mediteze asupra lor, o sa le iau pe rand si intr-o modalitate cat mai simpla:

Salutul – pe langa faptul ca trezeste sau nu in noi ganduri, sentimente, amintiri, etc – faptic, (chiar daca inconstient) luam o bucatica din biocampurile noastre, din energiile noastre, din sufletelul nostru, pe care o unim cu algoritmul format de salut si pe care apoi o “aruncam” (transmitem, daruim, etc) destinatarului acelui salut. Nu degeaba in popor actiunea de salut mai este  explicata cum ca “dai binete” cuiva. Prin salut daruiesti si te daruiesti putin celui salutat…Cati dintre voi ati vazut si constientizat pana acum salutul in forma asta? Pentru toate astea, in popor,  sa nu raspunzi la salut este considerata o actiune total reprobabila si lipsita de bun simt. Si daca tot suntem aici… voi generaliza,  spunand ca aproximativ aceleasi fenomene se intampla si cand vorbim cu cineva sau cand injuram (putin diferite totusi…dar nu dezvolt decat la cerere…). Informatiile dar mai ales energiile daruite cu aceste ocazii il vor influenta mai mult sau mai putin ( bine sau rau) pe cel cu care ai interactionat, dar te vor influenta si pe tine…(si aici e mai mult de explicat).

Datul mainii – o alta forma de interactiune foarte raspandita mai ales intre barbati.

 Am colegi care cand intra intr-o incapere, se arunca sa dea mana cu toti. Sunt omeni care dau mana doar cu o parte din cei prezenti in incapere, …dau mana doar cu sefii, ceilalti fiind ignorati…. facand asta ca o chestie de orgoliu.

        Faptic, mana nu se da oricum, oricand si cu oricine. E tot o forma de salut dar cu contact intim intre doua persoane. Transferul de informatii si energii subtile se face indiferent daca constientizezi sau nu…. calitatea si cantitatea difera insa. Poti schimba multe aspecte din interactiunea cu o persoana, din atitudinea ei, etc, daca strangerea de mana se face corect si transmiti ce trebuie atunci. Pentru profani: pe langa centrii energetici principali, cunoscuti si sub numele de chakre, mai sunt si altii secundari, iar unul din ei se afla chiar in palma… deci cand dai mana, … e ca si cand ai uni doua persoane printr-un cablu de date….se pot primi si transmite multe date.

        Deci, daca gesturile simple, uzuale, ascund atatea aspecte importante, ganditi-va cate si ce se intampla sau ar trebui sa se intample cand strangi in brate pe cineva, cand saruti, sau cand faci dragoste… dar chiar intereseaza pe cineva sa stie mai multe???

Ieri am fost agatat….

Daaa… cu tupeul de care doar barbatii mai dau dovada.

Ne vedeam aproape in fiecare dimineata, treceam unul pe langa altul, si ne opream in statiile din care ne luam fiecare microbusul ce ne duce la munca… cam 20 de metri intre noi. Am vazut de mult ca ma fila, ca incerca cu disperare cand trecea pe langa mine, sa inteleaga patch-urile de pe uniforma de zburator, ca se rotea in grupul de colege in asa fel incat sa fie tot timpul cu fata la mine, de multe ori…intram in jocul ei si-i sustineam privirea.

N-am vazut-o niciodata seara... pana acum. A venit direct la mine, s-a prezentat si m-a intrebat direct: nu vrei sa facem sex?

        Hmm… fata-i o bunaciune cu craci lungi si tot ce mai trebuie, iar despre mine…nu primesc in fiecare zi asa propuneri, iar dupa 6 luni de post, mai am putin si… si piciorul mesei mi se pare sexi… 

        Recunosc… cred ca am afisat o fata de om tamp, dar nici cu ea nu mi-a fost rusine, cand a primit raspunsul: Din pacate, nu! Prefer sa fac doar dragoste!

        Fata palida, ochii cat cepele, privirea-i pierduta incerca sa se agate de aerul din jurul meu: eu…. eu…. nuuu… nuu… s-a intors si a plecat, cu mers teleghidat de zombi…

        Mi-ar fi placut sa stau cu ea la o cafea si o poveste, dar eram si eu destul de socat... asa ca n-am facut nimic.

        Acum, rememorez si incerc sa inteleg ce a fost in mintea ei cand a facut asta (inainte, in timpul si dupa).

        M-a deranjeaza cateva chestii: de ce a facut-o… se vedea de la o posta ca nu e obisnuita cu asa ceva; de ce nu a intrebat daca sunt singur…; de ce nu m-a invitat la o simpla cafea…; de ce nu a zis ca vrea sa ne cunoastem.... si ce e mai important: de ce nu a inteles ca nu o refuz… chiar voia doar sex sau o fi si ea din categoria celor ce nu stiu diferenta intre a face sex si a face dragoste ?

P.S.: Imi vine tot mai des in minte intrebarea: oare nu trebuie sa ma tratez? E simplu… sa beau cate o galeata mare de apa in fiecare dimineata…. ca asa trebuie bea orice bou !!

Iubire vs. suferinta….

Multi, citind ce-am scris pe blog, intreaba: de ce asa de multa suferinta….

Dar… asa cum prea putini stiu ce inseamna cu adevarat iubirea, tot asa, prea putini stiu ce fel de suferinta este asta.

Multumesc pentru sfaturile gen: mergi mai departe, traieste-ti viata…. Sunt crud (cu voi – sfatuitorii), dar nu ati inteles nimic!!

Ca sa dau un exemplu “babesc”:  Daca ai un copil incapatanat, pe care-l vezi ca se rateaza sub ochii tai, iar tu esti asa de nepriceput, lipsit de mijloace si cunostinte incat nu-l poti convinge, ajuta, salva…. Te va durea si vei suferi pentru ca-l iubesti. Degeaba vine cineva si-ti zice: mai ai 8 copii cu sanse sa fie bine…. nu te incalzeste catusi de putin.

O sa-mi ziceti…cu copii e alta treaba…nu e… dar va dau alt exemplu:

Un medic adevarat, pune suflet in cazul fiecarui pacient. Daca, desi are mijloacele necesare, din lipsa de cooperare a pacientului, nu reuseste sa-l salveze, e corect sa se culce pe ureche zicand: nu-i bai…pacienti sunt cu duiumul…? Nu! Tu, ca medic, stii unde si cu ce s-a gresit de s-a ajuns in situatia asta,… dar nu judeci si nici nu condamni zicand: asa-i trebuie…daca nu s-a grijit… sau…dupa ce a baut ca inconstientul toata viata…acum vine sa-l fac eu bine…

Revenind: iubirea adevarata, nu “trece”… nu dispare… se transforma insa.

Faptul ca persoana nu mai e aproape de tine... nu te face sa nu o mai iubesti...o vei iubi mereu, undeva intr-un sertaras al inimii tale va fi un gol umplut de ea. Vei fi fericit stiind ca acea persoana exista, vei fi fericit cand vei vedea ca ii e bine, chiar daca e in bratele altei fiinte, vei suferi cand va fi nefericita si vei suferi cand simti ca nu o poti ajuta. Devine altfel de iubire...

Ah...ca nu mai e impartasita iubirea...mda...provoaca suferinta la inceput...

Apoi, si suferinta se transforma alimentata de sentimentul neputintei fata de greselile trecutului, prezentul grotesc si viitorul vostru care nu mai e posibil.

Adica, e vorba de sansa... la Dumnezeu, ai oricand sansa sa te intorci si sa-I apreciezi Iubirea... dar intre 2 oameni?

Viate nu e dreapta… sunt sanse pe care nu le vei primi niciodata, dar sunt sanse de care daca nu profiti, degraba nu le mai primesti…. sau...poate niciodata...

DEX:

ȘÁNSĂ, șanse, s. f. Circumstanță favorabilă, posibilitate de reușită, de succes; noroc.

Capu' sus!

Am incercat sa-ti trimit o bucatica de suflet. N-a fost de ajuns...! Am mai trimis...una, doua, zece... pana cand m-am trezit ca locuiesc la tine cu totul. Atunci am vazut.... tu ai nevoie de un suflet intreg, nu bucatele. Un suflet mare, frumos, tanar si puternic, care sa te scoata cu forta din iadul in care esti si din care inca nu stiu daca vrei sa iesi. N-o fi al meu, sunt sigur, dar va veni negresit cand te astepti mai putin.

Eu mi-am facut treaba, am pus samanta sperantei, din care va creste copacul cunoasterii de sine. O vom uda, impreuna, de fiecare data cand vei dori...

Si... nu te amagi... o sa raman la usa sufletului tau, n-o sa te las sa scapi, mi-esti tare draga - dupa cum ti-am zis, si-o sa te bantui fiecare clipa, pana cand vei stii sa fi fericita!