De dorul tau strang norii dulci in brate, cerul compune muzica din picaturi de miere si curg pe clape de pian dorinte ce saruta valsul noptilor cand te astept. Sunt prizonier in lanturi de secunde, noptile inghit toate partile cu tine, ma apuc sa despletesc oceanul de matase pur-albastru, cerul in franjuri de noapte, sa carpesc dorurile inecate in praf de stele.
Imi esti poza de colectie ce-mi mangaie ranile timpului. Existi in fiecare gura de aer pe care o inspir, in fiecare por de suflet, uit sa respir si ma intreb daca esti, dar stiu ca esti, esti acolo in mine cu toata fiinta ta, dar taci, tu nu vorbesti, doar existi, e liniste si aud venind din suflet o melodie. E melodia mea preferata, e sunetul vocii tale, imi vad toate zambetele ridicandu-se incet in fata mea, danseaza inlantuite intr-un sarut salbatic si cald asemeni unui vis, alteori, cand linistea parca ar vrea sa ma sufoce te aud murmurandu-ma ca pe o chemare.
Am visat ca voi asculta inima ta cum bate ca-mi voi ridica privirea si va intalni cu a ta si o sa iti tii promisiunea de a-mi darui RAIUL. In linistea din visul meu e asa de bine, iubirea mea, imi rasuna din nou si din nou ecoul, te iubesc... Mi-e dor... asa de dor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu