Atat pot sa spun....

        Am vrut sa ma cunosti, sa stii cum sunt eu cu adevarat, cum plang de dorul tau si cum nu vreau sa mai vorbesc cu tine, nu vreau sa te mai aud pentru ca sunt in stare sa izbucnesc in plans si sa iti spun cat ma ranesc vorbele tale si cat imi e de dor de tine. Nu realizezi ca, daca as fi avut cate o bucatica din tine, de fiecare data cand am adormit cu tine in gand acum tu nu ai mai exista acolo, ci langa mine. Numai perna mea stie cat te plang. As vrea sa ma trezesc cu un sarut, cu tine, sa-ti spun ca te iubesc, sa ma trezesc cu gandul la tine, sa adorm cu tine in gand... te visez... dar tot imi e dor de tine...

           Ma gandesc la tine asa cum se gandeste un copil la viata, te doresc asa cum doreste un insetat un strop de apa, mi-e dor de tine asa cum ii este dor omului de libertate. Mi-e dor. Ai intrat pana in adancul sufletului, unde nimeni n-a intrat niciodata, te-ai cuibarit acolo si ai ramas aici si nu vrei sa mai pleci. Doar tu, atat. Si iar mi-e dor si iar te strig. Si astept sa vii.

          Stiu atat de bine cum e dorul, te simt, te respire, iti ating fruntea, iti mangai tamplele in vis, te astept, ma incred in tine, te presar sa-mi ajungi ca nu esti cu mine, imi lipsesti. Si maine imi vei lipsi mai mult...oare voi atinge vreodata visul? E asa de indepartat si asa de aproape incat doare. Atat pot sa spun, restul il simt. Si iar mi-e dor...si iar te strig...si astept sa vii si atat......