Nu mai...

      Nu o sa inteleg vreodata niciodata de ce mi-ai calcat sentimentele in picioare, de ce ai strigat sus si tare ca vrei sa fi iubita, ca ai suferit destul sa fi singura. Nu as fi crezut niciodata ca voi ajunge sa fiu mintit, de cea pe care o iubesc cel mai mult. N-am stiut nici macar ca doare atat de mult. Si vine totusi un timp cand inima iti sangereaza de ranile produse de tradare. Acest tip de tradare ii poate rani doar oamenii care iubesc cu adevarat.

       In viata simti nevoia pasilor in doi, iar acestia se fac in acelasi timp, cu credinta si sinceritate. Merita oare sa calci in picioare suflete nevinovate ? Tu nu ai suflet ? Nu te apasa constiinta ? Atunci cand roata se invarteste si patesti si tu ceea ce mi-ai facut tu mie, o sa simti cat doare si o sa te intrebi de ce .Caci ceea ce semeni, aia culegi, semeni vant si culegi furtuna !

        Pentru ca in lumea asta mare si nebanuit de murdara, sunt multi cei care-si fac cruce, cei care pasesc in Casa Domnului, dar care se duc acolo doar ca sa se roage de iertarea pacatelor si apoi cu nonsalanta, continua sa faca aceleasi pacate sau altele, poate mai mari.

        Tristete. Povestea se repeta. Intrebari fara raspuns. De ce acum? De ce tu? De ce eu? Cu ce am gresit? E vina mea. Nu vreau aripi noi, nu vreau sa ma umplu de praful amintirilor. Dar e prea tarziu. Deja s-a spus totul. Si acum sunt cuvinte purtate de vant. Si eu ce fac? Imi plang de mila, si ma mai intreb de ce. Uite de.asta. Ca nu am avut puterea sa zic nu la timp, ca am fost orbit de ideea de a zbura, ca nu pot sa trec peste tine, de cea pe care o iubesc. Revenim la iubire? NU mai. NU mai pot. E prea MULT pentru mine acum.