marți, 24 noiembrie 2009

Bucatica de inima...

Cum am simtit azi zbuciumul unei prietene tare dragi........





Bucatica de inima...



         Sunt aici, inchisa in cutia mea,cu ganduri ce se izbesc violent de pereti, cu fluturi de vise ce ar dori sa iasa la lumina, cu cioburi de sperante. Tacerea ma asurzeste si oricat incerc sa o alung ea se intoarce iar si iar... tot mai adanca si mai neagra. Sufletul alearga neincetat cautand adapost si alinare si se intoarce seara obosit si trist. Nici azi nu a gasit nimic.



         Si dincolo de verdele peretelui din dormitor viata se aude clocotind,cu voce muta ma cheama. Ma las purtata de imbratisarea ei, dar ma abandoneaza din nou in singuratate si visare.Si te astept, cu mana ta sa distrugi temnita si sa rupi lanturile.

         Am nevoie de o voce care sa-mi mangaie auzul. Un inger care sa ma ajute sa-mi port povara pe umeri. Un demon care sa ma readuca la viata. Traiesc ca o umbra uitata, scaldata in lacrimi ce nu se mai opresc. Astazi,astept mana ta care sa-mi mangaie fata si vocea care sa-mi spuna ca ma iubeste. Si simt cum parca ma descompun in asteptarea ta,cum parca ma prabusesc in mine. Si lacrimile astea ce nu se mai opresc.

        Ma dor toate, dar cel mai tare ma doare sufletul pe care ti l-am oferit cu atata incredere. Dar nu-l mai recunosc! nu poate fi al meu!! Peste vechile cicatrici altele noi sangereaza, e plin de vanatai si de durere muta ce nu se poate sterge. Este in genunchi in fata ta si te implora sa nu-l ucizi de tot. Sa nu-i rapesti visele, sa nu-i mai negi salvarea. Lasa-l sa traiasca, pansează-i ranile, picura iubire pe vanataile lui. Tine-l in palma si uită-te atent bucatica de inima plina de lacrimi si sange este singura care te va iubi orbeste toata viata! Nu o lasa abandonata pe carari lipsite de speranta! Nu o lasa sa moara! Pentru ca te iubeste mai mult decat pe ea.









Raspunsul  meu:

Un comentariu:

  1. Consideram ca suntem adulti. Numai ca uitam de multe ori lucrul asta, ramanand constienti de faptul ca doar...”buletinele se invechesc”. Uitam ca tot ce s-a intamplat sau ca ni se intampla e cu un scop..., uitam sa punem in practica concluziile de „dupa”, de bine sau de rau, uitam ca avem pt ce sa traim, in primul rand, pt ca bunul Dumnezeu ne-a dat copiii, ca am aflat ce inseamna dragostea de parinte, de copil. Uitam ca suntem datori sa lasam egoismul deoparte si sa traim prin ei si ... pt ei. Iar daca ramanem in...”trecut” riscam sa le impartasim (poate fara sa vrem) durerea cu care sub nici un fel nu am vrea sa constituie un „start” in ceea ce priveste oamenii, dragostea, viata, viitorul, sansa....

    Vreau sa-i multumesc bunului Dumnezeu ca m-a inzestrat cu putinta de a iubi, chiar daca am ajuns sa si sufar, de sansa (chiar daca a fost limitata) de a ma simti iubita, iar mai apoi...dezamagita. Dar regretele celor care au intrat in viata mea si carora am ajuns sa le sa spun cu durere in suflet „s-a terminat”, ma fac sa cred, sa fiu convinsa ca sunt un om totusi care nu poate trece neobservat prin viata lor, care am insemnat destul de mult pt ei si familia lor, atata timp cat (fara sa vreau) mi-am lasat oarecum amprenta asupra existentei lor, ca am ramas ca un etalon pt ceea ce inseamna dragoste, speranta, frumusete, fidelitate, loialitate. Pt toate astea ii multumesc lui Dumnezeu!

    Multumirea mea cea mai de pret e pt ca am un copil care „promite”. Sunt coplesita de grija si de dragostea pe care mi-o poarta si am sa incerc sa gandesc realist. Voi considera lucrurile bune sau rele ca pe o datorie a mea sa i le impartasesc (incercand sa gasesc un mod „generalist”), ajungand astfel sa incerc sa-i dechid ochii asupra ceea ce insemna VIATA, ...OAMENII, ... SANSA,... NESANSA, ...ca suntem datori sa dam tot ce avem mai bun in noi, doar pt ca ... suntem datori sa fim buni, sa speram, sa visam dar sa ramanem ... cu picioarele pe pamant.

    Sus e Dumnezeu care ne vegheaza, iar aici jos, suntem noi care incercam sa ne intelegem, sa ne iertam, sa iubim, sa speram, sa visam....

    Nu ma "semnez" pt ca "angel4soul" stie despre cine e vorba ... si caruia ii multumesc ca a intrat in viata mea fara sa vrea, si caruia ii doresc TOT BINELE DIN LUME!!!

    RăspundețiȘtergere