mi-as da viata pentru tine ???

            Cantarind iubirea pe care ti-o port, am ajuns deseori sa simt si sa-mi spun ca mi-as da viata pentru tine…. Instant si neconditionat!!! Corect dar… cat de eronat…..

           Da! Teoretic as renunta in orice moment la viata mea pentru tine, pentru ca tu sa traiesti si/sau sa ai  o viata adevarata, frumoasa si fericita. Ma amageam (si ma mandream in sinea mea) ca asta inseamna intradevar o iubire adevarata…. Prostii…

             Practic,... nu o sa-ti ceara nimeni sa-ti dai viata „instant” pentru cineva!

             In schimb, e nevoie de minute, ore, zile pe care sa le dedici cu rabdare persoanei iubite… sa o intelegi si sa o ajuti sa te inteleaga, sa o schimbi daca nu-ti place ceva sau sa te schimbi pe tine, etc. De fapt asta inseamna sa aplici si sa dezvolti iubirea....

             Astea sunt momentele de jertfa, cand, chiar daca nu e placut, chiar daca nu esti fericit pe moment, construiesti acea relatie, care sa te ajute ca restul intregii voastre vieti, sa aveti parte de cat mai multe clipe castigate si nu pierdute, unul pentru altul si impreuna. Ajungand aici realizezi ca de fapt nu ai jertfit nimic, nu ai pierdut nimic, .... in afara poate de putin orgoliu, sau nerabdare, chestii care oricum nu-si au locul intr-o relatie adevarata, intr-o iubire corecta...

              Privind in urma, realizez ca n-am fost in stare sa dau nici macar cateva zile,  nu luni sau ani din viata, pentru tine …. De fapt (am fost atat de prost incat nu am realizat) ca nu le-am dat nici macar pentru mine…

             Stiu ca am pierdut totul, ca acum e poate prea tarziu.....

         Intrebarea ce ramane: Pe viitor, va fi o lectie invatata? ...sau orbit tocmai de prea multa pasiune si dragoste,.... voi face aceleasi greseli.....

din păcate, toate se învăţa doar cu timpul…

În timp înveţi
(de J L Borges)

După un anumit timp,

omul învaţă să perceapă diferenţa

subtilă între a susţine o mână

şi a înlănţui un suflet,

şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva

şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,

şi aşa, omul începe să înveţe…

că săruturile nu sunt contracte

şi cadourile nu sunt promisiuni,

şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi,

şi învaţă să-şi construiască toate drumurile

bazate în astăzi şi acum,

pentru că terenul lui ‘mâine‘

este prea nesigur pentru a face planuri …

şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumatatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că daca e prea mult,

până şi caldura cea datatoare de viaţa a soarelui, arde şi calcinează.

Aşa că începe să-şi planteze propria grădină

şi-şi împodobeşte propriul suflet,

în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori,

şi învaţă că într-adevăr poate suporta,

că într-adevăr are forţă,

că într-adevăr e valoros,

şi omul învaţă şi învaţă …

şi cu fiecare zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de

cineva pentru că îţi oferă un viitor bun,

înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale,

fără a pretinde să te schimbe,

îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.

Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de acea persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea,

în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi,

şi că cel care nu luptă pentru ei,

mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,

pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,

dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,

e foarte probabil ca niciodată prietenia lui să nu mai fie la fel.

Cu timpul îţi dai seama că deşi

poţi fi fericit cu prietenii tăi,

într-o bună zi vei plânge

după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă,

nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană,

mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi

umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă,

asta va determina ca în final,

ele să nu iasă aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama că în realitate,

cel mai bine nu era viitorul,

ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur,

îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine

şi acum s-au dus şi nu mai sunt…

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să

ceri iertare,

să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor,

să spui că ai nevoie,

să spui că vrei să fii prieten,

dinaintea unui mormânt,

nu mai are nici un sens. 

Dar din păcate,

toate se învăţa doar cu timpul…